PAJUL CUPIDON



Pajul Cupidon, vicleanul,

Mult e rau si alintat,

Cu copii se hirjoneste,

Iar la dame doarme-n pat.



De lumina ca tilharii

Se fereste binisor,

Pe feresti se suie noaptea

Dibuind incetisor;



Cordelute si nimicuri,

Iata toate-a lui averi...

Darnic cind nu vrei nici una

Si zgircit daca le ceri.



In volumul ros de molii

Cauti noaptea adevar

Si-ntilnesti lipita-n file

Vita-i galbena de par.



El da ginduri ne-ntelese

Virstei crude si necoapte,

Cu icoane luminoase

O ingina-nintreaga noapte.



Cind de-o sete sufleteasca

E cuprinsa fata mica -

A dormit cu ea alaturi

Ca doi pui de turturica.



E sfios ca si copiii,

Dar zimbirea-i e vicleana;

Dara galesi ii sunt ochii

Ca si ochii e vadana.



Git si umere frumoase,

Sinuri albe si rotunde

El le tine-mbratisate

Si cu miinile le-ascunde.



De te rogi frumos de dinsul

Indestul e de hain

Valul alb de peste toate

Sa-l inlature putin.



	Mihai Eminescu

	(1879, 1 februarie)

.

